#Colectiv, dupa 1 an si 10 luni de arsuri - DIN EXPERIENTA UNUI RANIT

Introducere

Ma numesc Cristian Matei, prietenii imi spun "Mumu" si scriu aceste randuri in speranta ca experienta traita din cauza tragediei din Colectiv (si pe care inca o traiesc din punct de vedere medical) ar putea ajuta pe cineva.

Precizez de la inceput ca incerc sa ofer informatii cat mai exacte, cu nume si/sau link-uri, pentru cei interesati de astfel de situatii.
In noaptea de 30 octombrie spre 31 octombrie 2015 am fost internat 5 zile intr-un spital din Bucuresti, iar apoi am fost transferat in centrul medical Tel Hashomer (Sheba) din Tel Aviv, Israel, in stare grava, cu aproximativ 50 % sanse de supravietuire (un risc asumat de familia mea, inainte de a fi dus cu o ambulanta aeriana, dupa ce o echipa de medici israelieni mi-a facut evaluarea la Bucuresti).
Diagnosticul pe care mi l-au pus medicii la internarea in Sheba Hospital, conform raportului medical, a fost urmatorul:

  • Arsuri de gradele 2 si 3 pe mai mult de 25 % din suprafata totala a corpului
  • Leziuni interne provocate de inhalarea de fum
  • Doua bacterii in organism, luate din spitalul din Romania: Acinetobacter si CRE

De asemenea, vreau sa precizez ca – din ceea ce am observat pana acum pe propria piele - nu exista un tratament standard pentru ranile provocate de arsuri si ca toate variantele difera in functie de mai multi parametri, cum ar fi:

  • Gravitatea arsurii (gradul)
  • Varsta pacientului
  • Tipul de piele al victimei
  • Locul in care s-au produs arsurile

Din acest motiv, ceea ce voi povesti mai jos nu trebuie interpretat ca un model de tratament recomandat, ci doar posibile variante.

O noua viata, fara o bucata de memorie

Timp de aproximativ 3 luni am fost un fel de leguma umana. Nu am mancat singur, nu am baut singur, nu am putut sa merg pe picioarele mele singur si nu am putut sa ma duc la toaleta singur … (noroc cu Oana, sotia mea, care a fost permanent cu mine).
Ca sa poata controla refacerea ranilor mele, dar si din cauza gravitatii starii mele generale, medicii m-au pus in coma indusa 3 saptamani - timp in care nu am stiut absolut nimic de mine.
Apoi, dupa ce m-am trezit din aceasta inconstienta, din cauza calmantelor foarte puternice care incercau sa diminueze la maxim durerile, am fost foarte confuz. Ca sa va faceti o idee despre ranile suferite de mine in Colectiv va spun ca am avut ambele maini arse (de la cot in jos), iar mana dreapta a fost cel mai rau (palma si toate degetele), medicii dorind la un moment dat sa taie din varfurile unor degete, din cauza gravitatii si infectarii ranilor.
De asemenea, am avut arsuri la nivelul crestetului capului - zona care a fost afectata de foc pana la os (insa fara fractura sau alte afectiuni de acest gen) - precum si la ambii umeri, dar putin in jos spre coate.
Din acea perioada "de dupa" coma, care a insemnat multe zile la rand, nu imi aduc aminte multe detalii, ci doar fragmente de discutii, iar pe unii dintre medicii si asistentii medicali care au avut grija de mine nu ii mai recunosc, desi am stat de vorba cu ei si le-am povestit tot felul de lucruri.
Calmantul folosit se numeste Fentanyl. Este un opiod foarte puternic, cu efecte rapide si de scurta durata, care mi-a fost administrat mult timp, chiar si dupa ce am iesit din coma, sub forma de plasturi, in doze a caror concentratie a scazut treptat si controlat.
Precizez ca imi aduc aminte perfect tot ce s-a intamplat in Clubul Colectiv, pana in momentul in care m-am urcat intr-o ambulanta si mi s-a administrat un calmant. Cu alte cuvinte, ce vreau sa spun este faptul ca lipsa de memorie intr-o anumita perioada nu este un efect al unor posibile traume psihice.
Oricum, ca sa inlatur definitiv si aceasta varianta, am fost la cateva sedinte cu psihologul si psihoterapeutul Dragoș Geamănă , un profesionist in domeniu , pe care il recomand oricui.
Am avut nevoie de 2 luni si jumatate, dupa accidentul din Colectiv, ca sa pot merge din nou singur, fara carucior, deoarece, din cauza perioadei foarte lungi de imobilitate la pat, corpul se adaptase la aceasta stare si refuza sa mai accepte mersul obisnuit. Pur si simplu aveam dureri mari la picioare, fara sa fi suferit nicio rana.

Respectarea regulilor de igiena

Din cauza celor doua bacterii, am fost plasat intr-o camera izolata a spitalului, iar masurile de securitate medicala au fost extrem de stricte. Subliniez acest lucru din cauza felului in care (nu) sunt respectate regulile elementare de igiena in spitalele din Romania.
De altfel, primul lucru care m-a socat dupa ce m-am trezit din coma a fost curatenia din spitalul israelian. Pur si simplu nu-mi venea sa cred cat de curat poate fi intr-un spital, desi acum imi dau seama ca acest lucru nu reprezinta altceva decat normalitate.
Accesul persoanelor straine in rezerva mea medicala a fost restrictionat timp de aproximativ 2 luni, iar orice persoana care intra la mine - indiferent ca era femeia de serviciu, asistenta medicala, sotia mea sau directorul general al sectiei de chirurgie (care ma vizita periodic) - era obligata sa imbrace un halat special de protectie si sa poarte manusi medicale. De multe ori acest lucru trebuia indeplinit chiar daca persoana intra la mine doar 2 minute, ca sa ma intrebe daca imi este sete si daca vreau apa.
Daca va intrebati cine erau persoanele straine care ar fi putut intra in rezerva mea medicala, ei bine, sa stiti ca au fost foarte multi romani stabiliti in Israel care au venit la mine la spital inca din primele zile si care au ajutat-o extrem de mult pe sotia mea, care nu cunostea limba ebraica, nu cunostea tara, nu cunostea pe nimeni acolo...
De asemenea, la intrarea in camera mea, chiar la usa, se afla un recipient cu o solutie antibacteriana, care era folosita de toti cei care intrau si ieseau de la mine, dupa ce aruncau manusile. Apoi, toate halatele si manusile erau depozitate intr-un cos special, sub forma de sac, care era in camera mea.
Toata lumea a respectat aceste reguli, nimeni nu a incercat sa pacaleasca pe cineva ca si-a dat pe maini cu solutie antibacterii si nimeni nu a incercat sa foloseasca de 2 ori acelasi halat.
Intre timp, dupa ce am citit mai mult pe aceasta tema, am aflat ca ranile provocate de arsuri sunt cele mai expuse la infectarea cu bacterii si ca izolarea bolnavului si respectarea regulilor de igiena sunt lucruri esentiale pentru sanatatea victimei.

Tratarea ranilor de la maini si cap

Asa cum spuneam la inceput, nu exista un tratament standard pentru combaterea efectelor arsurilor. In ciuda experientei pe care medicii israelieni o au in acest domeniu (in conditiile in care ei se confrunta destul de des cu astfel de situatii, din cauza conflictelor armate din tara lor), specialistii din cadrul sectiei de terapie intensiva de la Spitalul Sheba au incercat mai multe variante de tratament cu mine, pana cand au reusit sa obtina rezultate pozitive.
In cazul mainii mele drepte, de exemplu, s-au straduit foarte mult sa rezolve problema inflamarii tesuturilor. Mana era extrem de umflata, fara mobilitate si nu revenea la forma normal, in ciuda eforturilor de orice fel. De multe ori eram sedat pentru ca medicii sa faca exercitii de mobilitate in timp ce eu dormeam, incercand sa forteze mana sa isi revina.
Intr-un final, totul s-a rezolvat printr-o metoda extrem de simpla si usoara. Seful sectiei de terapie intensiva s-a gandit sa imi bandajeze mana intr-un mod special, folosind o anumita presiune pe rani si un anumit tip de fasa, mai exact una elastica. Datorita acestei metode, mana s-a desumflat intr-o singura noapte.
La cap, de asemenea, medicii au incercat mai multe tratamente si mai multe variante de medicamente si substante, pana cand rana a prezentat primele semne de cicatrizare.
Una dintre cremele care a avut efecte foarte bune la nivelul ranilor, aproape incredibile, se numeste DERMACOMBIN. Alaturi de alte medicamente, am folosit-o pentru cicatrizare, pentru inchiderea ranilor, iar unul dintre cele mai importante aspecte ale acestui tratament a fost schimbarea bandajelor si spalarea ranilor in fiecare zi, in ciuda durerilor groaznice pe care le aveam, pana la lacrimi.
Dupa ce am ajuns inapoi in Romania si am finalizat tratamentele post-operatorii am oferit aceasta crema unui alt ranit din Colectiv, care se tratase in Romania, dar care nu reusea sa inchida o rana. Ulterior am aflat ca a reusit cicatrizarea ranii, datorita acestei creme.

Dureri, mancarimi si insomnii

Dupa ce am fost externat din Israel, adica dupa 3 luni, foarte mult timp am avut insomnii, mancarimi foarte puternice si dureri la nivelul palmelor si spatelui (partea superioara, nivelul umerilor, unde am arsurile).
Daca durerile au disparut dupa aproximativ 6 luni de la producerea incidentului din Colectiv, mancarimi am si in prezent (e adevarat, nu atat de puternice ca la inceput). Nici de aceasta data nu am avut parte de un tratament eficace 100 %, ci doar variante de imbunatatire a starii mele, adica o atenuare a mancarimilor. Aflat in Romania, am testat mai multe medicamente si creme, insa doctorii nu au stiut sa imi dea ceva care sa ma scape definitiv sau macar sa faca suportabile aceste mancarimi.
La un moment dat, unul dintre medicii care m-au consultat mi-a dat o reteta in care inclusese aproximativ 5 feluri de tratamente (medicamente), recomandandu-mi sa le incerc pe fiecare, pana gasesc unul potrivit.
Am testat atat creme speciale, fabricate in laboratoarele nemtesti, britanice sau belgiene, cat si pe cele naturale, romanesti, cu extracte naturale, din plante sau produse apicole, destinate tratarii arsurilor. Nimic nu a fost eficient 100 % sau macar 50 % … ci doar mici efecte, nesemnificative. Este posibil, insa, ca toate aceste creme si medicamente sa isi fi facut efectul nu imediat, ci in timp, dupa cateva luni.
Una dintre cremele la care am vazut un efect vizibil in calmarea mancarimilor a fost ALHYDRAN, imediat dupa aplicare. Din pacate, efectul a disparut dupa aproximativ 2 luni, insa chiar si asa am fost foarte multumit, pentru ca puteam sa ma odihnesc.
Si pentru ca am adus vorba de odihna, o alta experienta neplacuta cu care m-am confruntat dupa externarea din spitalul israelian a fost .. insomnia. Nu am putut sa dorm multe saptamani, insa nu din cauza traumelor psihice, asa cum poate ar banui cineva (si pe buna dreptate), ci pur si simplu … nu imi era somn. Nu am avut cosmaruri si nu am visat nimic legat de foc sau ceva legat de tragedia din Colectiv, niciodata pana acum.
E adevarat, au fost cateva reactii neplacute legate de aceasta tragedie, in spitalul din Israel, cand, aflat sub influenta calmantelor (opioide) si a medicamentelor am avut halucinatii legate de flacari, care pareau sa curga din tavan. Tot in acea perioada am fost ajutat de un psiholog de origine romana, care era voluntar in acel spital din Israel, si care m-a vizitat de multe ori, a stat de vorba cu mine si a incercat sa ma ajute psihic. Insa nu imi aduc aminte foarte multe lucruri legate de acea perioada :) Toate aceste detalii le stiu de la sotia mea.

Cicatricile keloide

In cele 3 luni in care am stat in spitalul din Israel, zonele de sub urechi sau pe obraji au aratat aproape normal. Ce vreau sa spun este ca nu am avut arsuri acolo, iar pielea era intreaga, chiar daca era rosiatica la suprafata, pentru ca nu fusese atinsa de foc, ci doar de caldura incendiului.
Cu toate acestea, dupa ce am fost externat si am ajuns in Bucuresti, cu alte cuvinte dupa aproximativ 3 luni de la incendiul din Colectiv, mi-au aparut cicatrici keloide (sau cheloide) sub ambele urechi, pe obraji. Acest tip de cicatrice este, de asemenea, foarte greu de tratat - cel putin la noi, in Romania.
Dupa ce m-am consultat cu mai multi medici dermatologi romani si am citit diferite articole am aflat ca (la noi) nu exista un tratament eficace in totalitate. De fapt, nu numai in Romania nu exista un astfel de tratament, ci si in alte tari. Cine apeleaza la metoda clasica, adica indepartarea cicatricilor prin interventie chirurgicala, risca sa se trezeasca din nou cu ele, deoarece acestea pot aparea din nou - fiind o reactie a organismului.
In cazul meu, pana in momentul editarii acestui articol, metoda care a avut un efect vizibil asupra cicatricilor este un tratament experimental cu laser, pe care il urmez (tot) in spitalul Sheba (Tel Hashomer) din Tel Aviv, sub indrumarea profesorului doctor Josef Haik - cel care conduce sectia de chirurgie a spitalului Tel Hashomer din Tel Aviv. Este acelasi medic care s-a ocupat si de coordonarea medicilor care mi-au vindecat ranile de la cap si de la maini, de care am povestit mai sus.
Imediat dupa prima sedinta cu laser, la cateva zile distanta, cele 2 cicatrici s-au diminuat vizibil. Insa este nevoie de mai multe sedinte, care se fac la un interval de 2 luni, sub anestezie generala.
Alte victime ale tragediei din Colectiv au ales sa faca tratamente ale cicatricilor keloide in Germania, prin metoda denumita in limba engleza "needling", care are de asemenea efecte pozitive, insa dupa mai multe sedinte.
De asemenea, cunosc un ranit care si-a eliminat chirurgical o cicatrice si care acum este bine, fara alte efecte negative. Prin urmare, nimic nu este standard, totul depinde de mai multi factori.

Kinetoterapia si manusile compresive

Dupa ce am fost externat, la un interval de aproximativ de o luna, am inceput sedintele de kinetoterapie. In Israel, aceste exercitii se numesc terapie ocupationala, iar medicii de acolo urmeaza cursurile unor facultati de profil, specializandu-se in acest domeniu dupa mai multi ani de studiu.
Consider ca aceasta ocupatie este esentiala in vindecarea mainilor afectate de arsuri, iar, in opinia mea, orice victima ar trebui sa faca astfel de exercitii atat in cabinetele specializate, cat si acasa. Eu fac si acum astfel de exercitii, dupa aproape 2 ani, cu ajutorul a 2 kinetoterapeuti foarte buni, Razvan David si Narcisa Rosca, de la Centrul Medical Brotac din Bucuresti.
De asemenea, un alt element foarte important este purtarea manusilor compresive. Rolul lor este sa tina o presiune constanta pe ranile provocate de arsuri, ca sa nu apara cicatricile keloide, adica inflamarea zonelor afectate.
Prima impresie pe care am avut-o dupa ce am imbracat pentru prima data o astfel de manusa a fost ca am, din nou, o mana functionala. Daca pana atunci nu puteam sa fac aproape nimic cu degetele, iar ambele maini erau inutile, dupa ce am pus pentru prima data o manusa compresiva am putut sa le folosesc din nou in tot felul de activitati.
Medicii din Israel recomanda purtarea acestor manusi compresive 23 de ore din 24, cu o pauza scurta doar pentru spalarea zonelor afectate, dar si a manusilor. De asemenea, in afara de utilizarea acestor manusi, medicii recomanda hidratarea pielii arse cu creme speciale, zilnic, si efectuarea unor masaje pentru eliminarea acelor portiuni de piele inflamate.
Inca o data vreau sa subliniez faptul ca orice tratament in cazul unei arsuri trebuie urmat doar la indicatia unui medic specialist, care stabileste totul in functie de caracteristicile fiecarui caz.