Acum câteva zile, mă aflam într-un taxi. Eram în drum spre un spital din București, unde urma să fiu supusă unui consult de rutină. Îmbrăcată în costumul compresiv gros, simțeam altfel vara din Sud. Pentru prima dată în viața, căldura lunii iunie și Soarele vesel nu mă mai bucurau. Pe bancheta din spate a mașinii, se ducea o adevărată lupta – încercam din răsputeri să mă ascund, pe cât posibil, de radiații – toți medicii specializați în arsuri insistă că, pe timpul verii, este esențial ca bolnavul să fie cât de mult protejat de ele, deoarece pielea supusă unei traume prin combustie poate dezvolta foarte repede forme grave de cancer.

Mă uitam pe geam și, la un semafor, privirea mi-a căzut pe o fata cu o vârstă apropiată de a mea. Avea părul lung, castaniu, coafat simplu, dar frumos. Din instinct, mi-am dus mâna la cap, să-mi răsucesc o șuviță, obicei pe care îl aveam până nu demult, dar nu am găsit-o. Pentru o clipă, uitasem că îmi pierdusem podoaba capilară.

De Catalin Gradinariu poate ati auzit de la radio. De la 12 ani cand si-a cumparat de la magazinul Victoria primul aparat de radio - un Top, mare cat un pachet de tigari, cu care se catara in copaci "ca sa prinda mai bine" si asculta Radio Romania - isi dorea sa ajunga sunetist pentru piesele de teatru radiofonic. Prin liceu a decis ca vrea sa faca un show de noapte la radio. In clasa a XI-a a mers la radio Fan sa se angajeze, dar a fost refuzat, pentru ca nu avea experienta. Insa Cristina Pascu, redactorul prezentator de la stiri, a crezut ca venise sa se angajeze la stiri, asa ca l-a trimis sa faca un interviu cu liderul sindicatului de la Metrorex, Ion Radoi. Cu pixul pe hartie. Reportofon nu aveau. Peste 4 ani, Ion Radoi a ajuns deputat si Catalin Gradinariu - reporter la Europa FM. Purta pe umar un reportofon digital, ceva SF pentru vremurile alea, mare cat o geanta diplomat. Si mai avea si un rucsac mare si greu. Vremea a trecut si unele lucruri s-au schimbat. Europa FM cu Guerrilla, reportofonul mare cu unul cat un pachet de guma de mestecat... insa rucsacul a ramas. Prietenii si colegii il intrebau mereu ce tot cara in el. Dar stiau ca daca aveau nevoie de ceva, Gradi scotea o solutie din rucsac. De la o mufa sau un cablu, cu care sa tragi sunet din mixer la o conferinta de presa, la baterii de rezerva pentru cine stie ce, puteai sa imprumuti orice de la Gradi. El credea ca e bine sa fii pregatit pentru orice situatie. Invatase asta de la Cercetasi: Be prepared! Cu ce cara in rucsac nu isi salvase niciodata viata, dar gasise inauntru multe iesiri din situatii grele.