TULBURAREA DE STRES POST-TRAUMATIC

I. Ce este tulburarea de stres post-traumatic (PTSD)?

Tulburarea de stres post-traumatic este o tulburare psihică caracterizată prin gânduri și amintiri intruzive, coșmaruri vii, repetitive, flashback-uri, comportamente de evitare, hiperreactivitate a sistemului vegetativ și modificări ale dispoziției, simptome care apar după o experiență intens traumatizantă ce implică risc vital.

Persoanele care suferă de "Tulburare de stres post-traumatic" au fost implicate direct sau au fost martore la situații dramatice cu risc de pierdere a vieții sau de lezare gravă cum ar fi:

  • Razboi sau dezastre naturale
  • Moartea neașteptată sau în condiții violente a unei persoane dragi
  • Accidente severe individuale sau colective
  • Atac violent, abuz sexual
  • Răpire, terorism, tortură

Cum pot să știu dacă sufăr de "Tulburare de stres post-traumatic" ?

Ai trecut printr-o experiență traumatică așa cum este descris mai sus? Dacă este așa:

  • Ai amintiri vii, flashback-uri sau coşmaruri?
  • Eviţi tot ceea ce aduce aminte de eveniment?
  • Te simți amorțit emoțional sau slăbit?
  • Te simți iritat și tensionat, fără să știi de ce?
  • Mănânci, bei sau consumi mai multe medicamente decât de obicei?
  • Ai coşmaruri legate de eveniment?
  • Ai reacţii emoţionale intense (teamă, nervozitate, vinovăţie sau tristeţe) la evocarea evenimentului?
  • Te simți deprimat sau epuizat?

Cum mă pot ajuta?

  • Încearcă să continui cu viața normală, cât mai mult posibil
  • Încearcă să te întorci la rutina veche
  • Încearcă să vorbești despre ce sa întâmplat cu cineva în care aveți încredere
  • Încearcă să faci exerciții de relaxare
  • Încearcă să te intorci înapoi la locul de muncă sau de studiu
  • Manancă în mod regulat
  • Fă-ți timp pentru a fi cu familia și prietenii
  • Consultă un medic sau psiholog

Dacă durata simptomelor menţionate mai sus depășește 4 săptămâni iar acestea devin foarte intense vă recomandăm să consultați un specialist (psiholog, medic psihiatru).

II. De la tulburarea de stres post-traumatic la tulburarea depresivă majoră

Printre tulburările psihice frecvent asociate cu Tulburarea de stres post-traumatic se numără şi Tulburarea depresivă majoră care afecteaza semnificativ atât persoana cât şi familia acesteia dar şi relaţiile personale, viaţa la scoală sau la locul de muncă, somnul şi obiceiurile alimentare.

Aceasta este caracterizează prin prezenţa unuia sau mai multor episoade depresive şi are următoarele manifestari:

  • dispoziţie depresivă cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi
  • diminuarea marcată a interesului sau plăcerii pentru aproape toate activităţile, cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi
  • insomnie sau somn prea mult
  • scăderea sau creşterea apetitului
  • agitaţie sau lentoare
  • stare de oboseală sau lipsă de energie aproape în fiecare zi
  • sentimente de inutilitate sau de vină excesivă aproape în fiecare zi
  • diminuarea capacităţii de a gândi, de a se concentra, de a lua o decizie
  • gânduri frecvente de moarte, suicid
  • izolarea

De regulă o persoană cu episod depresiv major prezintă o stare afectivă negativă pe tot parcursul zilei, care caracterizează toate aspectele vieţii sale şi se află în imposibilitatea de a experimenta plăcere în activităţi care înainte erau placute. Persoanele depresive sunt adesea preocupate de gânduri şi sentimente de neputinţă, vină sau regret inadecvate, neajutorare şi lipsa speranţei. 

Comportamentul suicidar poate aparea la persoanele diagnosticate cu depresie, iar cei care au tentative de suicid încearcă adesea să scape de o situaţie de viaţă a cărei rezolvare pare la prima vedere imposibilă. La baza acestui comportament stau de regulă gândurile iraţionale, persoana crezând adesea, în mod eronat, că le face celor din jurul lor o favoare. 

Comportamentele suicidare pot fi declanşate de o situaţie sau de un eveniment pe care persoana îl consideră covârşitor, cum ar fi:

  • moartea unei persoane dragi;
  • traume emoţionale;
  • boli fizice grave;
  • somaj sau probleme financiare.
  • îmbătrânirea (număul persoanelor în vârstă care se sinucid este cel mai ridicat);
  • dependenţa de alcool sau alte droguri;

Mulţi dintre aceştia consideră în mod greşit că luarea propriei vieţi ar putea fi o soluţie pentru gandurile negative, senzatia de vinovatie sau rusine si sentimentul de singuratate.

Riscul sinuciderii poate aparea atunci cand persoana se simte fara speranta, izolata si singura sau trece printr-un eveniment stresant cum ar fi pierderea unei persoane dragi, o despartire sau o boala gravă.

Indicii sau semnale de avertizare cu privire la intenţiile lor sinucigaşe:

  • Disperare sau sentimentul că este într-o situaţie fără scăpare sau fără speranţă;
  • Retragerea din viaţa socială şi dorinţa de a fi lăsat singur;
  • Pierderea interesului pentru activităţile zilnice sau care ii faceau placere;
  • Neglijarea aspectului personal;
  • Asumarea de riscuri care ar putea duce la moarte (ex: trece pe roşu)
  • Vorbeşte despre faptul că e neajutorat, fără speranţă şi fără valoare
  • Sentiment de resemnare completă şi definitivă
  • Încheie lucruri neterminate, face un testament sau dă senzatia că vrea să lase lucrurile in ordine
  • Schimbări dramatice de personalitate sau aspect
  • Comportament bizar sau iraţional;
  • Sentiment copleşitor de vinovăţie sau ruşine
  • Schimbarea obiceiurilor de somn sau de hrănire;
  • Preocuparea faţă de moarte sau violenţă;
  • Vorbeşte despre a-şi lua viaţa sau despre suicid în general
  • Vizitează sau sună prietenii pentru a-şi lua la revedere.
  • Schimbările de dispoziţie, ca de exemplu euforie într-o zi şi puternic descurajat în ziua următoare;
  • Creşterea acuzelor fizice asociate frecvent cu o supărare emoţională cum ar fi durerile gastrice, cefaleea sau oboseala;
  • Discuţiile despre sinucidere – de exemplu afirmaţii precum "o să mă omor", "îmi doresc să mor", "îmi doresc să nu mă fii născut";
  • Afirmaţii precum "nu voi mai fi o problemă mult timp" sau "dacă mi se întâmplă ceva, vreau să ştii că.." pot constitui indicii ale gândurilor suicidare;
  • Acte de autovatamare, cum ar fi administrarea unor supradoze care ar putea fi letale.
  • Diverse mesaje în care încearcă în scris sau verbal să-şi ia adio de la cei din jurul lor;
  • Obţinerea mijloacelor pentru a se sinucide, de exemplu cumpărarea unui pistol sau stocarea medicamentelor;

Pentru prieteni, rude și colegi !!!

Dacă tu crezi că ai un prieten, un coleg de serviciu sau o rudă care ar putea avea de gând să îşi facă rău in vreun fel, nu trebuie să-ţi faci griji în tăcere. Trebuie să discuţi în mod deschis şi direct cu persoana în cauză urmând următoarele indicaţii:

  • Permite-i acesteia să spună ce s-a întâmplat, fără a o întrerupe.
  • Nu-i spune că știi ce simte în acele momente.
  • Nu-i minimaliza experiența "nu este atât de rău ..."
  • Îndrumă-l spre a cere sfatul unui specialist.